Povestea noastra

Nascandu-ma intr-o familie creativa si iubitoare de traditii, am simtit din plin farmecul Sarbatorilor de Iarna. In fiecare an, in decembrie, traiam bucuria Nasterii Domnului si il asteptam cu emotii pe Mos Craciun. Fiind la inceput de drum ca si familie, si decoratiunile de brad erau putine. Astfel, tatal meu a inceput sa confectioneze cateva globuri de hartie.  Am fost atat de fascinata de creatiile sale, incat in anii ce au urmat am inceput, cu ajutorul mamei mele, sa confectionam, in ajun de Craciun, decoratiuni de hartie, dupa modele prestabilite. 

Anii au trecut, iar in perioada studentiei, dorind sa ofer niste cadouri mai speciale prietenilor, mi-am facut curaj pentru a picta niste globuri de sticla. Observand ca nu este atat de dificil de realizat, in luna decembrie a anului 2013, m-am gandit sa fac o seara de pictat globulete cu prietenii. Desi eram convinsa ca mai toti vor refuza sa picteze, aveam speranta ca macar 2-3 se se arate interesati, mai ales daca le puneam in fata pensulele, acrilicele si o cutie mare de globuri.  Chiar din prima incercare am gasit un local care sa ne gazduiasca o seara intreaga, ca apoi la o cana de vin fiert sa ne apucam de treaba. Am fost surprinsa sa constat ca majoritatea s-au simtit bine si s-au straduit sa faca globulete cat mai frumoase. La final am facut schimb intre noi si m-am decis, in gluma, sa ii dau si un nume evenimentului: Globfest. 

Desi nu am crezut ca se va continua si in anul urmator, totusi circumstantele m-au ajutat sa reiau “festivalul globuletelor pictate manual”. Numarul de doritori a crescut, la fel si entuziasmul: deja se vorbea de transformarea Globfest-ului intr-o “traditie” a noastra. In acel an, la final de decembrie, tatal meu era in faza terminala, desi eu am crezut pana la sfarsit ca totul va fi bine… De Craciun i-am aratat pozele de la eveniment, iar eu cunoscandu-l ca fiind o persoana foarte pretentioasa, am ramas uimita cand l-am vazut placut surprins de atmosfera si de tot ce s-a creat in acea seara. Mi-a spus ca e mandru de mine si ca da, ar fi pacat sa nu continui. Plecarea lui dintre noi m-a facut sa cred si mai mult in importanta acestui eveniment, sa nu renunt si sa sper ca intr-o zi sa aiba si un caracter caritabil. 

Nu ma asteptam ca dorinta sa se indeplineasca atat de repede, insa cu ajutorul lui Dumnezeu, la editia cu numarul 5, a aparut o cauza, prin intermediul bisericii Sfantul Dumitru Posta in colaborare cu Asociatia Tadeu. Astfel ca, in 2017, globuletele pictate nu au mai fost schimbate intre noi, prietenii, ci au fost donate. Voluntarii Asociatiei Tadeu s-au ocupat de organizarea unui targ in incinta bisericii, unde absolut toate globurile s-au dat. Ba chiar unii oameni s-au intristat ca nu au apucat sa prinda si ei din minuntatiile create. Fiind si primul an in care globuletele pictate au fost donate, producția a fost destul de mica. Nu ne așteptam ca cererea sa fie așa mare și am fost luați prin surprindere sa vedem cum un brad plin de globuri a fost golit în aproximativ 10 minute și să și rămână persoane fără decoratiuni.

In acea perioada mi-am dat seama ca Globfest, reprezinta mult mai mult decat pictat de globulete la o cana de ceai. Globfest a devenit treptat Craciunul prietenilor, al talentelor ascunse si al daruirii neconditionate. De la an la an, persoane ce nu credeau ca pot picta, surprind cu indemanarea de care dau dovada sau descopera cat de relaxant este sa manuiesti o pensula. Si am observat, cu bucurie, cum caracterul caritabil i-a motivat sa picteze, cu mult mai multa seriozitate, mult mai bine si mai mult, adunand cutii imense cu globulete zglobii. Singura provocare pe care o avem de la an la an este alegerea locului, cele doua cauze principale fiind: numarul din ce in ce mai mare al doritorilor si teama proprietarilor de a nu le murdari mesele. 😊

De la an la an, in perioada noiembrie-decembrie, incercam sa marim productia, organizand mai multe întâlniri cu suflete frumoase: prieteni, familie și cunoștințe. De asemenea, si voluntarii de la biserica Sf. Dumitru Posta organizeaza ateliere de pictat globuri. Si uneori se mai adauga si alte grupuri variate, cum ar fi practicanti de Tai Chi, angajati din corporatii, expati, pictori si nu in ultimul rand, studentii mei dragi si talentati, de la Universitatea din Bucuresti. Am ajuns în doar cativa ani, de la cateva persoane, la peste 100 de oameni (ultima editie), care au lucrat cu daruire si bucurie în suflet ca pot face ceva frumos pentru comunitatea în care trăim.

Cu multe vise,

Andreea Ar